Scurtă istorie a industriei ospitalității

Ospitalitatea este aproape la fel de veche precum specia umană. Aproape, pentru că atunci, în zorii umanității, relațiile dintre strămoșii lui Homo Sapiens – chiar și în cadrul propriului grup – erau, ca să spunem așa, destul de contondente, mai ales când venea vorba de hrană. A fost nevoie de zeci de mii de ani, după evoluție, pentru declanșarea revoluției comunicării între indivizi, grupuri, zone.

De la primele peșteri, ”la comun”, până la hanuri, popasuri, moteluri și resorturile de astăzi, industria ospitalității a fost și este într-o continuă dezvoltare, cu peste 187.000 unități de cazare în întreaga lume.

Îți prezentăm mai jos o extrem de sumară cronologie a etapelor esențiale în evoluția industriei ospitalității.

OSPITALITATEA STRĂVECHE

Cca. 15.000 î.Hr.

istoria industriei ospitalitatiiPicturile rupestre descoperite în peștera Lascaux, Franța, sugerează ideea că un trib din zonă ar fi oferit adăpost unui alt trib. Rămâne o sugestie, evident, prin interpretarea plină de fantezie a specialiștilor; iar dacă ne gândim că în acele vremuri oamenii nu renunțaseră cu totul la canibalism, ne putem întreba multe despre natura acelei ospitalități…

OSPITALITATEA ÎN ANTICHITATE

Grecia antică (sec.18-13 î.Hr.)

istoria industriei ospitalitatiiCivilizația greacă (elenă) a fost prima dintre cele europene, cea care a adus noutatea absolută a organizării vieții vechilor greci la un nivel neatins până atunci. În plan militar, politic, social. Acest ultim aspect ne interesează, pentru implicațiile lui în ceea ce privește relațiile interumane, și deci influența sa asupra legilor scrise și nescrise ale ospitalității.

Mai presus de orice, grecii iubeau comunicarea. Comunicarea de orice fel, mai ales în discuțiile de la vestitele lor simpozioane, în care funcționa ca o obligație dar și ca o bucurie, legea ospitalității.

Drepturile oaspeților și ospeției au fost concepute, recunoscute și respectate din această perioadă. Mai mult, erau atent apărate, pedepsele pentru nerespectarea și încălcarea lor fiind printre cele mai aspre.

Din păcate, relieful extrem de accidentat al spațiului elen n-a permis dezvoltarea unui sistem de comunicații pe măsura civilizației sale, astfel că nu s-a pus niciodată problema dezvoltării unei rețele de popasuri și hanuri.

Roma antică (sec. 8-5 î.Hr.)

istoria industriei ospitalitatiiO dată cu civilizația romană fața lumii antice se schimbă din temelii. Ne referim, firește, nu numai la șlefuirea posibilităților de cazare și găzduire, ci, mai ales, la crearea unei formidabile rețele de comunicații (terestre, fluviale și maritime) folosită – și de neegalat – până în sec. XIX. Întreg Evul Mediu și mai departe, oamenii au folosit, distrus și uitat moștenirea rutieră romană. La apogeul său, Imperiul roman se întindea de la hotarele Scoției până la Eufrat și din ținuturile germanilor până pe coasta de nord a Africii, rețeaua de drumuri însumând – atenție! – peste 400.000 km, din care peste 80.000 erau pietruiți!

Această inegalabilă civilizație s-a dezvoltat și consolidat datorită permanentei comunicări și interacțiuni între milioanele de cetățeni care foloseau drumurile Romei. Sute de mii de tone de alimente și materiale de toate felurile traversau Imperiul în câteva săptămâni, centrul de primire și redistribuire fiind, bineînțeles, Roma. Urma apoi, corespondența: militară, imperială, senatorială, privată. Curierii, oficiali sau nu, străbăteau cu maximă iuțeală imperiul, cei mai mulți dintre ei pe distanțe considerabile, fapt care a impus încă de la consolidarea republicii, apariția popasurilor de noapte, o adevărată instituție, care a impus, la rândul ei, un set de reguli precise.

Regulile prevedeau existența popasurilor de zi, cu spațiu pentru odihnă, nutreț, adăposturi simple pentru vreme rea, la zece-cincisprezece mile romane distanță.

La cel puțin douăzeci de mile, urmau popasurile de noapte, mansio. Clădiri de piatră cu camere, locuri de cazare în comun, han cu servirea mesei, cai de schimb pentru curierii oficiali – contra cost pentru cei particulari – și, acolo unde se impunea – o mică unitate militară pentru protecția călătorilor.

O perioadă lungă de timp drumurile romane au avut un rol exclusiv practic; militari, corespondență, negustorie, și din ce în ce mai multă pribegie, odată cu sărăcirea accentuată a plebei. Abia în ultimul secol al Republicii au apărut călătoriile de plăcere, pe distanțe scurte la început, în jurul Romei și al marilor orașe, între proprietăți. Apoi, ca niște cercuri pe suprafața apei, cercurile s-au lărgit, distanțele au crescut în proporție aritmetică, până când totul a devenit modă. Se născuse turismul.

istoria industriei ospitalitatiiÎn paralel cu drumurile, romanii au reușit să dezvolte o altă rețea, aceea a termelor, adică a băilor romane, reușind să ducă fericita îmbinare dintre curățenie, întreținerea fizică și conversație la nivel de artă. Le datorăm câte ceva romanilor, nu? Se spune chiar că băile termale din Grecia și Roma antice se află la originea SPA – urilor de azi.

Fiind strămoșii noștri mai slobozi la năravuri din fire, unii dintre patronii de terme ofereau – cum să le spunem? – numeroase atracții populare pentru relaxare și recuperare, tot așa cum un bordel din Pompeiul antic este considerat de către istorici ca fiind prima unitate cunoscută – cu specific – unde se plătea o taxă pentru călătorii aflați în interes de serviciu…

OSPITALITATEA ÎN EVUL MEDIU

Orientul Mijlociu (sec. 7 d.Hr)

Încă din zorii civilizațiilor orientale, mai mult sau mai puțin strălucitoare, mai mult sau mai puțin benefice cultural pentru spațiul în discuție, zecile de generații care l-au împărțit și-au descoperit și cultivat chemarea irezistibilă pentru agitație și gălăgie, pentru bârfă și scandal, pentru hoinăreală. Spre deosebire de europeni, ceva mai așezați, ceva mai calculați, clădind cu greu ceea ce urmau să fie națiunile europene, acești admirabili orientali trebuiau să circule, să povestească, să transporte, să tragă cu urechea. Dar unde să se întâmple toate acestea?

istoria industriei ospitalitatii

În caravanseraiuri. Sute de caravane de cămile – corăbiile deșertului – brăzdau nisipurile în toate direcțiile, poposind din caravanserai în caravanserai, așezăminte extrem de bine gândite și dotate, apariții oarecum surprinzătoare în acele pustietăți încinse. Să nu uităm, însă, că în urmă cu un mileniu Alexandru Macedon adusese cu el nu numai falangele macedonene, ci și un dar de o importanță covârșitoare pentru vremile viitoare: elenismul, în toată forța și splendoarea sa.

Erau caravanseraiuri orișiunde, dar mai ales pe vestitul Drum al Mătăsii, o cale de contact între două lumi ce începuseră deja să se izbească cu necruțare. Câteva secole mai târziu, caravanele aveau să se oprească pe linia nord-sud a Ierusalimului, în timp ce dincolo, spre vest de ea, Occidentul nu-și va putea permite decât umile refugii deservindu-i pe pelerinii și cruciații aflați în drum spre Țara Sfântă.

Orientul Mijlociu (sec. 7 d.Hr)

www.ospitalierii.roDin documente aflăm că mult mai departe, în China și Mongolia, popasurile ofereau adăpost soldaților și curierilor imperiali. Dacă ne gândim la numărul de soldați ai hoardelor mongole, putem estima suprafața acestor popasuri în …terenuri de fotbal! Și nici chinezii nu erau prea puțini…

În Japonia, la începutul sec. 8, au fost construite primele două hoteluri atestate din istorie. Se numeau ryokans și erau de fapt case de oaspeți de dimensiuni respectabile. Tot în acea perioadă este înălțat primul hotel din lume al cărui nume se cunoaște: Hotel Koshu Nishiyama, care primește oaspeți și în prezent, fiind administrat de aceeași familie de câteva generații.

Europa (sec. 5-14 d.Hr.)

Chiar și după destrămarea Imperiului Roman, moștenirea sa în domeniul ospitalității nu s-a pierdut, Evul Mediu preluând, atât cât l-au ținut curelele, traseele și facilitățile romane. Urmând vechile rute, întâlnim spații de cazare și chiar hrană de-a lungul și de-a latul fostelor provincii occidentale. În actuala Elveție, în regatul franc, în Spania – în special în Spania musulmană -, în insulele britanice, în Italia, dar și în Orientul Apropiat, în regatele și principatele creștine, de-a lungul țărmurilor Africii de nord și în Balcani.

istoria industriei ospitalitatii

La fel, mănăstirile ofereau cazare gratuită pelerinilor, ”la pachet” cu sfaturi practice și tehnice privind voiajul spre ceruri.

Marea afluență de călători provocată de cruciade a constituit temelia viitoarei industrii hoteliere. Popasuri, pensiuni și hanuri au apărut cu repeziciune pe vechile rute comerciale, oferind proprietarilor lor câștiguri de vis din cazarea și hrănirea negustorilor și a călătorilor de orice soi. Prin contrast, nobilimea prefera liniștea și siguranța sejururilor din mânăstiri, departe de ochii muritorilor de rând.

La fel ca strămoșii lor din secole trecute, și trăitorii din Evul Mediu simțeau nevoia să circule. Simțeau nevoia sau erau nevoiți, tot una. Atâta doar că nu oricine putea s-o facă. Nobilimea, burghezimea, clerul, soldățimea, da. Sărăcimea, haimanalele, ba. Când și când apărea straja, îi arestuia pentru vagabondaj și-i înălța în furci cu zecile, pe la răspântii.

În general, însă, lumea călătorea. Călătorea în scopuri educative, negustorești, de curierat, pentru colectare de impozite, pentru instrucții militare, pentru practicarea celor mai vechi meserii din lume, prostituția și tâlhăria.

După anul 1000, dacă tot nu se sfârșise lumea, oamenii s-au apucat s-o modernizeze. Tavernele și hanurile au câștigat și ele în eleganță și popularitate, iar proprietarii în numerar.

ghilda carciumarilorȘi pentru că afacerile trebuie protejate, mai ales în sfera noastră de interes, să amintim aici o decizie capitală pentru comerț și industria hotelieră: în anul 1282, în Florența (Italia), proprietarii de hanuri au înființat breasla cârciumarilor, cu scopul de a transforma o activitate fără legi scrise într-o afacere de sine stătătoare. Acolo s-au reglementat primele operațiuni de import și vânzare a vinului, ceea ce a dus în cele din urmă la crearea statutului acestei industrii și aplicarea sa în întreaga lume. Există o informație, încă neconfirmată, că la întâlnirea de la Florența fuseseră prezenți și câțiva furnizori de apă potabilă…

 

OSPITALITATEA PÂNĂ LA REVOLUȚIA FRANCEZĂ

Evul Mediu (sec. 15-18 d.Hr.)

Evul Mediu a rămas în amintirea urmașilor nu doar pentru încercarea Bisericii de a îngenunchea spiritul omenesc ci și pentru totalul dezinteres pentru igienă a trăitorilor acelor vremuri și necunoașterea consecințelor mizeriei cotidiene: boli peste boli și, mai ales, molime (ciuma, holera).

Cu toate acestea, populația s-a refăcut cu repeziciune de fiecare dată, crescând de la deceniu la deceniu. Astfel, circulația oamenilor a impulsionat construirea de hanuri și taverne, oriunde curiozitatea și necesitatea împingeau oamenii înainte.

istoria industriei ospitalitatiiPrin secolul 17, de exemplu, erau înregistrate peste 600 de hanuri numai în Anglia; și vorbim aici doar de cele înregistrate… Astfel că legiuitorii englezi și cei francezi, și de fapt, de oriunde, s-au văzut nevoiți să introducă reglementări exacte și nenumărate pentru supravegherea acestor activități și taxarea lor conform legilor… scrise, și uneori,  ale bunului plac local.

Tot în secolul 17, se semnalează apariția a ceea ce numim azi SPA, cu apă termală și facilități de cazare, construite la Karlovy Varo, în Cehia (pe atunci în Sfântul Imperiu German).

Dar poate că cea mai importantă noutate apărută până atunci în încă timida industrie hotelieră a fost editarea, în Franța, a primelor ghiduri pentru călătorii. Încet, încet, către Michelin, nu?

Rămânând în Franța, pe la începutul secolului 18, semnalăm apariția primului complex arhitectural cu utilități multiple, incluzând boutique– uri, birouri, apartamente și hoteluri.

REVOLUȚIA FRANCEZĂ

Secolul 18

istoria industriei ospitalitatiiȘi iată intrând în istorie, plutind pe valuri de sânge, Revoluția Franceză. Nu scriem acum, aici, despre ceea ce a însemnat ea în plan politic și social, spiritual și militar; pe noi ne interesează, cu încăpățânare, evoluția industriei hoteliere și a instituției ospitalității. Iar această aspră Revoluție Franceză a produs fără să știe, și fără să vrea, o schimbare uriașă în mentalitatea industriei hoteliere și ospitaliere.

În avântul lor haotic, revoluționarii voiau, printre altele, să lase Franța fără aristocrație. Nu le-a ieșit asta chiar cum și-au dorit; în schimb, au lăsat bucătarii, marii bucătari, fără aristocrație.

Vorbim aici, firește despre les chefs, adevărați artiști ai bucătăriei, pentru care marii nobili, ca și marii îmbogățiți, plăteau sume uriașe pentru doar o seară de muncă, și care în lipsa marilor lor angajatori, s-au văzut nevoiți să-și dezvolte afacerile proprii, oferind astfel tuturor clienților produsele artei lor. Un dar neprețuit oferit și industriei hoteliere, care se pregătea să folosească la maxim uriașele resurse financiare revărsate asupra lumii de Revoluția industrială.

EPOCA DE AUR A OSPITALITĂȚII

Secolul 19

Datorită cantității semnificative de informație, vom apela mai puțin la considerații personale și de context, prezentându-vă punctual datele.

Primul hotel modern construit în Anglia, cu o gamă generoasă de facilități : Royal Hotel din Plymouth.

Încep să înflorească stațiunile de vacanță de Rivierele franceză și italiană.

În Japonia, casele de odihnă (ryokans), semnalate încă din sec. 8, se înmulțesc într-un ritm accelerat.

În India apar bungalow– rile de tip dak, sub îngrijirea administrației britanice.

1829 – Se construiește The Tremont House din Boston, primul hotel care a oferit toalete interioare, încuietori la uși și bellboy.

1832 – Hotelul Holt din New York montează primul ascensor alimentat cu aburi.

1862 – S-a inaugurat Le Grand Hotel Paris, cel mai mare și mai luxos din Europa, decorat de către cei mai mari artiști plastici ai vremii.

1870 – Hotelul Palmer House din Chicago, primul hotel cu construcție anti-incendiu, și primul care a oferit servicii telefonice în fiecare cameră.

istoria industriei ospitalitatii1888 – S-a construit Victoria din Kansas City, Missouri, primul hotel cu băi private pentru fiecare cameră.

1893 – Un an extrem de important în istoria industriei hoteliere: se înființează, la Lausanne, în Elveția, prima școală pentru viitorii hotelieri (Ecole hoteliere de Lausanne).

1893 – Și, tot în 1893, și-a deschis porțile hotelul Waldorf Astoria din New York. A fost primul hotel care a oferit room service; tot aici s-a creat rețeta salatei Waldorf.

Secolul douăzeci

În secolul 20 cursa pentru un loc mai bun în bătălia industriei hoteliere și unul și mai bun în cea a ofertelor de ospitalitate s-a accelerat, investițiile atingând cote de neimaginat cu doar câteva decenii în urmă.

istoria industriei ospitalitatiiN-a existat, de fapt, nicio pauză între secole, totul a continuat cu viteză accelerată. Au apărut rapid noi hoteluri de lux : Ritz din Madrid, Savoy din Londra, Beau Rivage Palais din Lausanne, Plaza din New York, Metropole din Bruxelles, Plaza-Athenee din Paris, Taj Mahal din Bombay au fost doar câteva. Acesta este considerat primul mare boom din istoria ospitalității.

În această perioadă, elvețienii nu s-au mulțumit doar cu dezvoltarea industriei hoteliere urbane, ci, stimulați de frumusețea de basm a munților lor, au trecut la dezvoltarea turismului montan –  ai cărui lideri mondiali sunt și astăzi, după un secol, – construind primele stațiuni pentru practicarea schiului.

OSPITALITATEA ÎN RĂZBOAIELE MONDIALE

Se înțelege de la sine că industria hotelieră și instituția ospitalității au avut mult de suferit în timpul celor două războaie mondiale, în toate planurile posibile. Foarte multe hoteluri și hanuri au fost distruse în bombardamente și în timpul luptelor, multe au fost închise, iar altele au fost transformate în spitale și puncte de comandă militară. Pentru majoritatea proprietarilor europeni, un adevărat dezastru.  S-a pornit iarăși de la capăt, și totul s-a reîntors în prosperitate.

De fapt chiar și în această perioadă s-a construit și dezvoltat.

În 1923 a fost fondată în Washington, D.C., Hot Shoppes, o companie de ospitalitate care a devenit ulterior Marriott Corp.

După încheierea celor două războaie a apărut o nouă formă de turism: turismul întunecat (thanaturism), o formă aparte  de comemorare a victimelor nazismului din lagărele de concentrare.

OSPITALITATEA DUPĂ RĂZBOAIELE MONDIALE

După Marea Depresie și război, anii 50 au fost martorii celui de-al doilea boom în industria hotelieră. Au apărut primele hoteluri-cazino, primele hoteluri dezvoltate de companiile aeriene și o salbă de stațiuni turistice în jurul Marii Mediterane.

În Statele Unite au fost fondate hanurile pentru motocicliști de la Holiday Inn și Howard Johnson, și chiar s-a construit un întreg oraș în deșert – Las Vegas.

Între anii 1939 și 1960 au fost construite 35.000 de moteluri, iar industria ospitalității în formă organizată s-a consolidat în anii ”50 – ”60.

În anii ‘70, datorită factorilor socio – economici, oamenii din clasele de mijloc ale societății au avut mai mult timp și bani pentru călătorii și divertisment. Hotelurile au început să se diversifice, oferind facilități pentru diferite bugete (spa-uri, cazinouri, moteluri, pensiuni, stațiuni turistice, hoteluri pentru conferințe), propunând o gamă mai variată de servicii.

Al treilea boom din industria hotelieră a început în anii ’80. Lanțurile hoteliere internaționale (majoritatea americane) au început să se extindă în Europa, Orientul Mijlociu și Asia.

În 1987 Kendall College și-a lansat programul de licență în management de hoteluri și restaurante care, ulterior, a evoluat într-o licență în management de ospitalitate.

OSPITALITATEA ÎN ERA DIGITALĂ

Companiile de software au început să dezvolte noi instrumente de implementare în industria hotelieră, care sunt încă în plină explozie, inclusiv baze de date și sisteme de rezervare pentru oaspeți, gestiunea camerelor și menajului, preferințele oaspeților, programe de fidelizare și multe altele.

1993 – Industria turismului a profitat rapid de apariția internetului, oferind oaspeților posibilitatea de a compara, rezerva și revizui comanda pentru hoteluri direct de la computerul personal.

Tot mai mulți oameni au început să călătorească în scop de afaceri. Hotelurile Radisson au fost primele care au introdus camere de tip business class încă din 1993, urmate, mai apoi, de majoritatea lanțurilor hoteliere.

OSPITALITATEA ÎN SECOLUL 21

Lanțurile hoteliere de tip corporație fuzionează.

InterContinental Hotel Group deține acum Holiday Inn și Crowne Plaza; Marriot deține Renaissance; AccorHotels deține mărcile Raffles, Sofitel și Novotel.

2009 – Se lansează platforma AirBnB, provocând industria hotelieră prin atragerea turiștilor și preluarea cotei de piață. Hotelurile răspund cu abordări creative de marketing, inclusiv campanii de socializare și experiențe personalizate ale oaspeților, create prin dispozitive inteligente.

2014 – Waldorf Astoria din New York a fost vândut grupului chinez de asigurări Anbang pentru suma de 1,95 miliarde de dolari, cel mai mare preț plătit vreodată pentru un hotel.

2015 – Hotelul First World din Pahang, Malaezia, a fost extins, pentru a deveni cel mai mare hotel din lume, cu 7351  camere.

Până nu demult, industria ospitalității valora peste 500 de miliarde de dolari, oferind locuri de muncă pentru 4,5 milioane de oameni.

INDUSTRIA OSPITALITĂȚII ÎN PANDEMIE

Nici o catastrofă virală cunoscută din istoria omenirii – Moartea Neagră în sec. 14, gripa spaniolă, după primul război mondial, de exemplu, n-au avut un impact atât de devastator asupra economiei planetei, așa cum a avut și o are încă Pandemia provocată de Covid – 19. În pierderi umane, pandemia n-a avut până acum efectele gripei spaniole, de exemplu, însă efectele sale în plan economico – financiar sunt dintre cele mai sumbre; încă nu se pot face estimări pentru ce a fost, și prognoze credibile pentru ce va fi.

Marea problemă a revenirii și a refacerii o reprezintă chiar specificul actual al relațiilor interumane de orice fel. Spre deosebire chiar de trecutul apropiat, în care popoare și nații trăiau într-o cvasi-izolare economică și de comunicare, în lumea de astăzi tot și toate sunt conectate, sunt globalizate, și orice deranj al vreuneia din părți va zgudui serios întregul.

Să sperăm, însă, că lumea de mâine se va reface cu rapiditatea care ne caracterizează, și că  2021 va fi anul în care toți cei implicați în industria ospitalității își vor relua activitatea – mai ales oaspeții!

Un efect colateral și interesant, dovadă a faptului că oamenii încă gândesc și nu se sperie ușor, este ”explozia” segmentului de delivery. Antreprenorii au fost nevoiți să se adapteze din mers, și-au găsit o soluție.  Ce vor mai născoci mâine?

 Scriem împreună istoria industriei ospitalității!

SURSE:

  • https://en.wikipedia.org/wiki/Guilds_of_Florence
  • https://en.wikipedia.org/wiki/Caravanserai
  • https://www.geckohospitality.com/2017/01/04/trends-hospitality-industry-hotels/
  • https://www.kendall.edu/blog/history-of-the-hospitality-industry/#/
  • https://www.soegjobs.com/history-hotel-industry-nutshell/
  • https://www.soegjobs.com/hospitality-industry-historical-background/
  • https://www.rdaep.com/blogs/evolution-hospitality-industry/

Cauți un loc de muncă?

Înscrie-te cu un cont de Candidat > Completează-ți CV-ul > Aplică la joburi

Vrei să recrutezi personal?

Înscrie-te cu un cont de Angajator > Completează-ți profilul  > Adaugă anunț de angajare
GDPR Cookie Consent with Real Cookie Banner